O istorie a Crucii Roșii spusă în Noaptea Muzeelor

Până nu cercetezi amănunțit, nu realizezi cât de amplu este fenomenul Crucii Roșii și câte ramificații are! Am pornit la un drum pe care l-am găsit interesant și care m-a ținut atât de activă, încât visam doar ”Crucea Roșie”, ”Regina Maria”, ”fronturile de luptă”, documente și exponate. Întrebam pe toți cei pe care-i întâlneam dacă au ceva ce mă poate ajuta în munca mea de cercetare și expunere a Istoriei Crucii Roșii.

            De la Crucea Roșie Bacău, am primit doar aprecierile și încurajarea domnului director Dan Marcel Babliuc. Din păcate, la sediul filialei Bacău, nu se găsesc documente, fotografii sau instrumente din trecut. M-am gândit să-mi încerc norocul la Crucea Roșie București, la sediul central, unde (spre norocul meu) l-am găsit pe băcăuanul Silviu-Ioan Lefter, în funcția de director general al Crucii Roșii. Am primit nu doar încurajări și strângeri de mână dar m-a asigurat că mă pot baza pe ceea ce  are să-mi ofere. Mi-a încredințat: uniforme, cufăr, caschete, insigne, cărți, etc. Pe mine cel mai mult m-au impresionat documentele de o covârșitoare importanță: aveam în față actul de înființare a Societății Crucii Roșii care data din 1876, tabelul cu semnături ale personalităților vremii și diverse acte de însemnătate majoră care conturau cu succes expoziția pe care o doream completă până la Noaptea Muzeelor.

            Și cum de Crucea Roșie, se leagă cu sufletul, fapta și ființa, Regina Maria, am mers pe urmele ei: Tg. Ocna, Oituz, Bicaz, Onești, Măgura Cașin…unde am găsit în muzeul încropit de părintele paroh Dan Miloiu, tronul-strană al Reginei. Un scaun impresionant și impunător, de peste patru metri, frumos încrustat și dantelat, în care deseori s-a așezat Regina, în timpul Primului Război Mondial, vreme de aproximativ șase ani, cât a stat pe front, la Onești.
             Proaspăt restaurat de către conservatori ai Muzeului ”Dimitrie Gusti” din București, am dorit cu toată inima ca acest tron, mărturie a implicării Reginei pe frontul Moldovei, ca soră medicală, să fie expus în Complexul Muzeal ”Iulian Antonescu”, așa încît băcăuanii să-l poată vedea și admira, în lunga Noapte a Muzeelor.

            Pe parcursul căutărilor mele am întâlnit oameni care mi-au întins mâini de ajutor și mi-au furnizat informații prețioase și cu drag amintesc aici de directorul Muzeului Militar- Filiala Bacău, Mihaela Băițan și directorul Arhivelor Statului- Filiala Bacău, Mihaela Chelaru, care și-au arătat amabilitatea nu doar datorită parteneriatului de proiect dar cu aleasă omenie, m-au îndreptat într-acolo unde eu, de una singură, n-aș fi reușit.

După ce am văzut așezată întreaga expoziție, într-o ordine cronologică a evenimentelor, de la 1876 și până azi, am simțit o unică împlinire. Nu folosesc vorbe mari ca să dau greutate evenimentului dar când mi-am încheiat căutările și cercetările, am înscris acest capitol la rubrica ”Succese” și am avut bucuria că am adus la cunoștința băcăuanilor, un fragment emoționant și important al istoriei.

  •  
  •  
  •  

Author: irina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *