…că de n-ar fi, nu s-ar povesti…

Trăim vremuri teribile în care infatuarea, obrăznicia, megalomania și lipsa sensibilității sunt virtuți. Mârlani cu ceafa groasă, protejați tocmai pentru parvenitismul vădit, măsurat în galoane de răutate și neștiință, ocupă locuri și funcții la care ei înșiși n-ar fi îndrăznit vreodată să viseze dar…partidul face minuni și îndeplinește dorința oricărui rătăcit.


Personal pot spune că m-am călit și am trecut de faza în care mai fac ochii mari la vești care constă în asaltul vreunui neghiob asupra vreunui post de conducere. Nu pot spune ”Bravo lui/ei!” pentru că n-am ajuns nici atât de conciliantă. Această amară și impusă normalitate este încă greu de tolerat.
Am votat convinsă că dacă vor veni ”ăștialalți” vom călca-n bălți de lapte și mușuroaie de miere. E puțin timp de atunci, nici nu s-a uscat cerneala pe ștampilă și deja îmi sfredelesc în inimă părerile de rău. Care meritocrație? Care transparență? Care comunicare și civilizată relaționare?? Visezi, madam! Niciunul dintre cei care și-au ales facilul drum al politicii, nu-i nici măcar murdar la bot de moralitate căci automat ar fi fost repudiat de ”înaltul prezidiu”. Cineva acolo sus își dă consimțământul și condițiile nu sunt cele pe care le cred idealiștii…nu e nevoie de cinste, știință, idei progresiste ci de bătutul pasului în flanc.
Astăzi sunt dezamăgită. Se întâmplă lucruri care nu au legătura cu prostia sau omisiunea infantilă, c-ar fi fost ușor de trecut cu vederea. E vorba despre răul deliberat, despre omul vanitos și mai ales despre lipsa unor eventuale scuze care ar fi reparat oarecum, dauna pricinuită.
Cică nu-i de condamnat cel care săvârșește ci cel care, în mintea sa, țese așteptări. Eh, alea dor! Așteptările alea…ceea ce pretinzi de la oameni goi pe dinăuntru.
Ne enclavizăm, mon cher și nu-i pasă nimănui.
Sal` tare!

  •  
  •  
  •  

Author: irina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *