Mai ard și acum făcliile latine?

O avem cu toții în sânge și o purtăm fără să ne dăm seama! Este una dintre moștenirile pe care le-am primit de la strămoșii noștri în cel mai propriu sens al cuvântului. Pur și simplu, este în genele noastre! Este vorba de latinitate, una dintre stările de spirit care ar trebui să ne ajute să privim lumea noastră cu ochii de cuceritori și civilizatori ai romanilor, latinii originali, care au clădit unul dintre cele mai mari și mai durabile imperii.

„Există dureri mai grele decât durerile,
Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet,
Deși sunt mai dureroase ca altele.
Sunt angoase visate mult mai reale
Decât cele pe care le-aduce viața, senzații
Simțite doar cu imaginația, proprii
Vieții noastre chiar mai mult decât viața noastră
Lucruri nenumărate care, neexistând
Există, există cu încăpățânare,
Sunt ale noastre, cu încăpățânare, și suntem noi…
În cupa cea verde a fluviului maiestuos
Se regăsește strălucirea albilor pescăruși…
Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viața nu e nimic.”

Are cam aceeași tristețe în versuri pe care o găsim și în Tristele și Ponticele marelui Ovidius, care a fost, cândva, exilat la Tomis, granița de pe atunci a mărețului Imperiu Roman.
Vin, fado, poezie și pagini de istorie înnegurate, însângerate sau scrise cu lacrimile celor rămași acasă și cu strigătele de bucurie ale exploratorilor și cruciaților din vechime. Aceasta ar fi Portugalia, una dintre țările latine care mai are atâtea de spus.
              Evenimentele din 15 mai nu au fost decât o invitație adresată, o ispitire poate, pentru a încerca să ne dăm seama că filonul latin are atâtea rădăcini care așteaptă să fie udate cu curiozitatea noastră. Dacă vom alege să o facem, vom culege roade ale poveștilor de altă dată, ale culturii și civilizației, ale spiritualității creștine care are deja două milenii de existență.
             Dar ceea ce este și mai important constă în faptul că latinitatea nu înseamnă doar curajul cuceritorilor, superioritatea civilizatorilor sau spiritualitatea părinților și misionarilor creștini. Ea este ceva ce se metamorfozează în și cu fiecare dintre noi. Trebuie doar să-i permitem să iasă din străfundurile ființei noastre și să ne lăsăm călăuziți de lumina făcliilor latine.
              Poate că viața noastră va fi mai plină de sens și mai pasională, pentru că, nu-i așa, și pentru asta au fost vestiți latinii!

de Sorin-Gabriel Ailenei


  •  
  •  
  •  

Author: Ailenei Gabriel Sorin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *