fbpx
Bețivănii, panțarole, zaveră

A fost anul lui ”ne”

Eu, ca orice om ajuns la bătrânețe și cu o relativă sănătate mintală, îmi doresc tihnă, la începutul fiecărui an. Ba chiar e dorința pe care mi-o rostesc pe șest, când dau pe gât șampania de revelion. Doar n-o să-mi urez hărmălaie, deranj și lacrimi până-n barbă!

Numai că ce-mi doresc eu și ce-mi dă viața e taman altceva. De obicei nu mă supăr pe ea. Eu sunt încasatoare profesionistă; mi s-a tăbăcit curul de la șuturi. Nu mă victimizez și nici nu caut umăr pe care să-mi trag mucii. Uzez de mâneca din dotare, don t worry!

Nu vă oferiți să-mi arătați înțelegerea voastră că nici voi nu dați pe-afară de noroace! Hai, sictir că vă știu! Aveți fengshui-ul babardit și sunteți rupți în cur de pesimism.

De ce mi-a fost anul guvernat de ”ne”?! Pentru că mi-a plouat în glastră cu ne-norociți, ne-legiuiți, ne-suferiți, ne-buni, ne-suferiți.

Dar pentru 20-20 m-am blindat cu praf de normalitate. Care v-apropiați, vă orbesc cu indiferența. Mă-ncarc prin cablu USB de la statui: tăcere, răceală, privirea-n față și-mi trag cal să vă sparg cu făloșenia și aroganța.

Doar de voi, doi-trei bulgărași de iubire, nu mă las…
Să nu-mi doriți luciditate! Căci dacă-mi dispare ne-bunia și văd cu obiectivitatea omului serios, realitatea, nu știu ce mă fac.




  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *