fbpx
Pe coclauri

Eu și România suntem chit

Eu nu fac nimic pentru ea așa cum nici ea nu-mi oferă de mult, nimic. Suntem chit! De 1 Decembrie nici măcar nu ascult folk sau alte genuri provenite din vremurile de tristă amintire, ca să dovedesc cât de româncă-s.

Nu m-am îmbrăcat în ie și nici n-am lălăit cu frații Petreuș ”C-așa beu oamenii buni”. Am avut totuși o ieșire neaoșă: am băgat niște mămăligă dar cu ce să fi mâncat saramura de crap?

Sunt supărată pe România și nu-i spun ”La mulți ani” că-i hâdă, proastă, alienată și cu șanse minime de vindecare. Rănile care-i puroiau acum sunt cratere necicatrizate. Slută, cheală, desfigurată dar a naibii de mândră în hidoșenia ei, nu mai poate oferi de mult ceva care să te facă s-o accepți, s-o lauzi, s-o iubești.

E-o fată bătrână, resemnată, pradă oricui are chef de batjocură și necazul e că nici măcar n-o mai deranjează. E fericită-n condiția ei de țară a nimănui.
Azi e ziua când se prinde la rever falsul patriotism și prefecții, generalii, primarii vorbesc despre Alba- Iulia, Unire, căpitanul Niculescu, de Goldiș…ca și cum i-ar păsa cuiva.

E ziua când îngheață cartușul pe țeavă și-n care numai aburii fasolei cu ciolan, ți-amintesc că ești pui de dac.

  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *