fbpx
Pe coclauri

Eu mi-s fata de la țară

Să ferească Dumnezeu s-audă prietenii că lucrezi la țară! De fapt ce prieteni sunt ăia care îți cer ”un sac de cartofi mai ieftini”, ”ardei kapia dar roșii să fie!”, ”fasole pestriță- cu mențiunea gata curățată” și ultima cerință pe ziua de azi a fost curată aroganță: ”Madam, la Răcăciuni mai e secția de vulpi?

Aș vrea o căciulă dar vezi să fie un degrade, cu negru spre vârf…”. Practic, în ochii prietenilor mei, condiția de navetist e de invidiat. Mă scald în haleală bio, blănuri și splendoare și de egoistă ce-s, nu vreau să-mpart.
Câtă caterincă să mai suport?! Câtă??

Gabița mă-ntreabă câte rime pot găsi la navetă înafară de trompetă, gazetă și suzetă.
Zbang și-un sms: ”Pe la Răcăciuni trece Siretul, nu? Să nu zici că nu, că m-am uitat pe harta județului! Întrebi și tu în sat de niște crap? Ce-ar merge-n zacuscă!”

Sunt un biet călător băgat cu nasu-n geacă, în microbuzul de Parava, care coboară în Răcăciuni, sperând în fiecare zi că-i glumă.
Nu-i! Dar speranța moare ultima.

  •  
  •  
  •  

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *