Jurnal de navetă

Urâtă-i bruma de 6! N-ai zice că-i dimineață; pare mai curând miezul nopții. Mă uit la ceas, nu văd cât e și nici nu pot aproxima. Ca să m-asigur că nu pierd cursa, alerg într-un fel dezmembrat, cu sufletu-n gât. Mă-mpiedică rucsacul să fiu sprințară și plăsuța cu apă, mere și iaurt. Dau din vasturi ca înecata, fără spor, însă.

Știu că-s două curse la cinci minute diferență. Practic, dacă nu grăbesc pasul, le pot pierde pe amândouă.
Doamne, dacă mai fug 10 metri, îmi stă inima! E prea densă ceața și aerul prea tare. E frig rău și m-am îmbrăcat prea subțire. Dar în loc să-mi fie frig, mă iau căldurile: ”Ard în flăcări, mânca-ți-aș gura!” și mai bag vreo patru blesteme celui/celei care m-a pricopsit cu naveta dar dacă tot a fost drumul cu ghinion, să fie până la capăt: mă și împiedic un pic, atât cât să-mi sară plasa din mână. O culeg de pe jos umilită de condiția mea de navetist începător.

Ajung în stație cu chinuri, trecând prin Via Dolorosa, salut respectuos singurele două femei pe care le văd în stație. Nu-mi răspunde niciuna. Grija mea aveau să mă respecte, pârț!
-Știți cumva dacă a trecut Teletransul de Răcăciuni?
-Teletransul, da. Dragoliv-ul tre să vie…Uite-l!
Aveam așa un feeling de strânsă îmbrățișare la vederea-i, fericită că nu l-am scăpat.

Tocmai pe ultimul rând de scaune mă-nghesui și mă uit pe geam a tristețe. Mă gândesc că așa sunt nevoită s-o țin până la Crăciun. Cu sâmbete și duminici, cu tot…Superb, fain, șukar!

Doamnele așezate pe scaunele din față au discuții morbido-alcoolice:
– A murit fata Simonei. De pneumonie. Ca o păpușă era de frumoasă. O îngroapă duminică.
Mai completează alta miloasă: ”Dumnezo s-o ierte!” și ca-ntr-o scenă din ”Gaițele” lui Kirițescu, se trece la un subiect mai lumesc:
– E ofertă la vin spumos, la Kaufland. Trei baxuri am luat.
Doamnee, aud bine? Astea confirmă dictonul: ”Morții cu morții, viii cu viile!”

Îmi sigilez urechile să nu mai aud nimic. Dar totuși, vocea doamnei ar străpunge și-n buncăr:
-…păi dacă eu îi zic că mă doare inima, de ce m-a trimis la ginecolog?!
– Se uită prin alte găuri s-ajungă la inimă.
Hahahaha!
Cleja…Gâșteni… Gheorghe Doja…Răcăciuni!
Vreau să cobor!

Pentru prima dată Răcăciuniul mi se pare capitală. Bruma mi-e benefică și viața-i frumoasă! Miroase un pic a balegă dar nu mă strâmb. E 7:20 și țăranii dorm. Nu-i nimeni prin sat. Eu…și un câine împleticit.
Cu naveta înainte!

  •  
  •  
  •  

Author: irina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *