fbpx

”Steaua fără nume”- de râs, de plâns…

Regizorul Geo Balint are calitatea de a păstra întotdeauna, proporțiile textului. De aceea aștept piesele puse de el în scenă și niciodată nu m-am înșelat. În ”Steaua fără nume” scrisă de Mihail Sebastian (Iosif Hechter), jucată astă seară pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia”, scenele comice sunt ponderate, așa cum sunt și cele dramatice. Realismul propus de Balint e drumul negreșit spre succes.

Umorul e fin, atât cât să sublinieze caracterul personajului și nicidecum nu e un obiectiv în sine și totuși te provoacă la râs rezonant, uneori. Și-au îndeplinit misiunea în acest sens: Florin Zăncescu (Grig), Viorel Baltag (șeful gării), Florina Găzdaru (domnișoara Cucu). N-am putut să nu remarc costumul de culoarea somonului care i-a accentuat lui Grig, condiția de dandy, de cartofor, de întreținător pe bani grei, al unei iubite capricioase. Excelentă alegere! La fel și bulinele ostentative ale domnișoarei Cucu, la vestimentația de ”fată bătrână și așezată”, dacă tot vorbim de costumație.


Doar că tristețea profesorului Miroiu (Dumitru Rusu), după plecarea Monei (Eliza Noemi Judeu) a fost de o dureroasă ingenuitate. Eu, chiar am plâns. Am și rămas cu replica profesorului: ”Stelele nu se întorc niciodată din drumul lor!”. Aici m-am gândit la cei care mi-au plecat…și-acum sunt stele sau printre ele…ori cine știe pe unde-or rătăci…

Mona, călătoare fără bilet, apărută în gară după ce a fost coborâtă din tren, a păstrat delicatețea fetei de oraș dar și a musafirului care nu afișează uimire la vederea condițiilor austere în care trăiește profesorul de care se va îndrăgosti.

Steaua care n-a avut nume, a fost botezată Mona, după numele ei…iar holișorul în care se afla umerașul cu rochia cumpărată de Marin, dar nepurtată, cred că i-a devenit templu. Așa părea când a tras perdeaua, cu mișcări lente de parcă pășea pe vârfuri într-un trecut ce abia se desfășurase…

O seară umedă de octombrie, 11 actori, un regizor, o piesă extraordinară scrisă de un student îndrăgit de Nae Ionescu, o sală aproape plină…
Dar câte stele or fi descoperite și nebotezate? Nu toți profesorii de astronomie au norocul să găsească fericirea, chiar dacă numai pentru 12 ore.

  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *